Dictionar

medita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. méditer, lat. meditari)

1. intr. a cugeta, a gândi adânc, a reflecta.
2. tr. a pregăti în particular un elev, un student.
 

meditabund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. meditabundo, lat. meditabundus)

1. care meditează profund; meditativ, cogitabund.
 

meditație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méditation, lat. meditatio)

1. gândire, cugetare îndelungată și adâncă.
2. poezie lirică filozofică în care poetul își pune unele probleme în legătură cu existența omenească.
3. scriere în proză asupra unui subiect filozofic, moral sau religios.
4. lecție particulară.
 

meditativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. méditatif)

1. înclinat spre meditare; gânditor.
 

meditator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (medita + - tor)

1. cel care meditează (II); preparator (II, 3).
 

premedita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prémediter, lat. premeditari)

1. a plănui, a pune la cale.
 

apolinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apollinisch)

1. referitor la zeul Apolo; apolinar.
2. luminos, senin, echilibrat.
3. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire.
 

asasinat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. assassinat, it. assassinato)

1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.
 

claustru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. claustrum)

1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus și meditație.
2. lamă de substanță nervoasă, cenușie, din interiorul creierului.
 

cogitabund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cogitabondo, lat. cogitabundus)

1. care este gânditor, cufundat în reflecțiile sale; visător, meditabund.
 

considerativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. considératif)

1. care consideră, care reflectă.
2. stare ~ă = stare sufletească de observare și meditație; expresie ascetică desemnând starea unui suflet care reflectă.
 

contempla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr contempler, lat. contemplare)

1. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție.
2. intr. a medita, a reflecta.