primire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. primi)
Etimologie: (vb. primi)
1. faptul de a primi.
2. admitere a unui vizitator, a unui solicitator; felul de a-l întâmpina, de a-l trata.
3. admiterea cuiva într-o organizație.
4. luare în posesie a unui lucru înmânat, predat, dăruit, trimis.
5. manifestare a unei anumite atitudini față de cineva sau de ceva.
6. (expr.) a da (cuiva, ceva) în ~ = a preda, a înmâna ceva unei persoane care răspunde de ceea ce a primit.
7. (expr.) a lua (ceva) în ~ = a recepționa (un lucru), a prelua (un post).
8. (expr.) a lua în ~ (pe cineva) = a ține sub supraveghere pe cineva, a aplica cuiva un anumit regim; a certa (pe cineva), a face reproșuri (cuiva), a lua la rost.
9. (loc. adj.) de ~ = (despre ore, zile) în care este permis accesul cuiva într-un loc; (despre săli, încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor.