Dictionar

gust de alună

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sapor avellaneus
2. FR au goût de noisette
3. EN taste of nuts
4. DE nußartig (Geschmack)
5. RU ореховый вкус; орехо-подобный (вкус)
6. HU mogyoróíz
 

lunamobil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (Luna + -mobil)

1. vehicul conceput pentru a se putea deplasa, prin comandă automată sau directă, pe solul accidentat al Lunii.
 

lunar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lunaire, lat. lunaris)

1. referitor la Lună, propriu Lunii.
2. mensual.
 

lunatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lunatique, lat. lunaticus)

1. adj., s. m. f. somnambul.
2. adj. sperios, fricos.
3. care are idei și purtări ciudate, bizare.
4. (rar) fantastic, ireal; halucinant.
 

lunație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lunation, lat. lunatio)

1. schimbare succesivă a fazelor Lunii; interval de timp (circa 29 de zile) între două faze identice ale Lunii.
 

lunatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lunatisme)

1. (med.) automatism inconștient care se manifestă în timpul somnului prin gesturi, deplasări etc. și de care individul în cauză nu-și mai amintește la trezire; somnambulism.
 

alimentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alimentaire, lat. alimentarius)

1. adj. referitor la alimente; care servește ca aliment.
2. pensie ~ă = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pentru întreținere.
3. s. f. unitate comercială unde se vând alimente.
 

aluniza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (după fr. alunir)

1. a coborî pe Lună, a se pune pe suprafața Lunii; a aseleniza.
 

antiselenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. anti-selene)

1. fenomen asemănător anteliei care se formează în raport cu Luna.
 

aseleniza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. aselenizaţiia, cf. gr. Selene, Lună)

1. (despre astronave) a lua contact cu Luna venind de pe Pământ; a aluniza.
 

astronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. astronavigation)

1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.
 

barcană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barkhane)

1. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcția vântului, în deșerturi.