acumulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acumula)

1. acțiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea și utilizarea unei părți din venitul societății pentru asigurarea reproducției lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare și venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenții geomorfologici.

antipelagros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipellagreux)

1. (med.) califică agenții farmacologici folosiți pentru tratamentul pelagrei, în special vitaminele B1 și PP; care combate pelagra; pelagropreventiv.

denudație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dénudation, lat. denudatio)

1. denudare.
2. acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi.
3. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit.

gliptogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glyptogenèse)

1. proces de erodare a litosferei, în special a reliefurilor înalte, de către agenții externi.

idiosincrasie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. idiosyncrasie)

1. predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente et cetera; (prin ext.) aversiune față de ceva.
2. (psihologie) ansamblu de caracteristici specifice fiecărui individ (psihice, comportamentale, fizice), care îl deosebesc de ceilalți și care îi determină modul particular de a reacționa la mediul său și la agenții externi; comportament particular sau personalitate psihică specifică fiecărui individ.
3. (farmacologie) dispoziția particulară a unui individ de a răspunde la un tratament, numită și reacție idiosincrasică.
4. (psihologie) dispoziția umană de a experimenta diferit, în funcție de individ, o impresie exterioară sau senzorială.
5. (lingvistică) tendința de a folosi un anumit lexic, în funcție de starea de spirit, pentru exprimarea într-o anumită limbă.
6. (var.) idiosincrazie.

minitelecomandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + telecomandă)

1. mic aparat pentru declanșarea funcționării unui tv., alarma unei agenții diplomatice etc.