Dictionar

 

bental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. benthal)

1. adj. bentonic.
2. s. n. bentos.
 

bentic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. benthique)

1. relativ la fundul apei; care trăiește la fundul mării; bentonic.
 

BENTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. bentho-, cf. gr. benthos „adânc, adâncime”)

1. „adânc, adâncime, fundul apelor”.
 

bentofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. benthophage)

1. care se hrănește cu viețuitoare bentonice.
 

bentofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. benthophile)

1. (pește) care își depune icrele pe un substrat vegetal, pietros sau nisipos.
 
 
 

bandeletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandelette)

1. bentiță.
2. mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase.
 
 

bental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. benthal)

1. adj. bentonic.
2. s. n. bentos.
 

bentic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. benthique)

1. relativ la fundul apei; care trăiește la fundul mării; bentonic.