aripă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (lat. alapa)
Etimologie: (lat. alapa)
1. organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor.
2. expr. a căpăta (sau a prinde) ~i = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze.
3. a da (cuiva) ~i = a face să capete curaj; a însufleți (pe cineva).
4. a tăia (cuiva) ~ile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja.
5. fig. ocrotire, protecție.
6. (iht.) înotătoare.
7. membrană a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului.
8. nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor.
9. parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremitățile unei construcții (în raport cu partea centrală).
10. fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzurile de la capete.
11. capăt, margine, flanc al unei trupe (dispuse în ordine de bătaie).
12. (în unele jocuri sportive) fiecare dintre jucătorii plasați în marginea terenului de joc.
13. fig. fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid.
14. (bot.) expansiune foliacee plană, de forma unei aripi, pe tulpină, pe frunză, pe fruct sau pe sămânță.
15. (bot.) cele două petale laterale mai înguste de sub vexil (la corolă).
16. (bot.) sepalele laterale acrescente.