Dictionar

continuat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (v. continua)

1. I. dus mai departe; neîntrerupt.
2. II. ducere mai departe a unui lucru început; continuare.
 

continuație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (lat. continuátio, fr. continuation)

1. acțiunea de a continua.
2. ceea ce constituie continuarea a ceva.
3. prelungirea unui obiect, a unui canal de comunicare, a unui eveniment.
4. (var.) (înv.) continuațiune.
5. (sinon.) continuare.
 

continuativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. continuatif)

1. care este susceptibil de a continua.
2. (și adv.) în mod continuu.
 

continuator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. continuateur)

1. persoană care continuă un lucru, o acțiune etc. începută de altul.
 

discipol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. discipulus, după fr. disciple)

1. elev (al unui maestru).
2. adept și continuator al unei doctrine.
 
 
 

adăugat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. adăuga)

1. care este pus peste.
2. alăturat, alipit, anexat.
3. continuat.
4. sporit.
5. completat (ediție).
 
 

continuație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (lat. continuátio, fr. continuation)

1. acțiunea de a continua.
2. ceea ce constituie continuarea a ceva.
3. prelungirea unui obiect, a unui canal de comunicare, a unui eveniment.
4. (var.) (înv.) continuațiune.
5. (sinon.) continuare.