Dictionar

amentiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. it. amente, dement)

1. stare ~ă = stare confuzională a conștiinței.
 

apoplexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

1. pierdere totală a conștiinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
 

atenție

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!
 

automatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automatisme)

1. activitate fără controlul conștiinței și fără efort voluntar; mișcare, gest, cuvânt repetate inconștient.
 

conștiincios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. consciencieux)

1. care este scrupulos; care este harnic, meticulos; care își face datoria; corect, cinstit.
2. care se străduiește să se conformeze cu scrupulozitate cerințelor conștiinței morale sau profesionale.
3. care este făcut cu conștiință, cu aplicare și minuțiozitate; făcut cu scrupulozitate.
4. (antonim) neconștiincios.
 

delir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délire, lat. delirium)

1. tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc.
2. (fig.) exaltare, extaz, frenezie, entuziasm excesiv.