adaptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adapteur)

1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.
2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanței focale a obiectivului.

analatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anallatique)

1. (optică) care prezintă analatism.
2. lunetă ~ă = lunetă stadimetrică care posedă proprietatea de analatism, permițând citirea directă a distanței de la aparat la miră, fără a necesita corectare.

anamorfotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anamorphotique)

1. referitor la anamorfoză.
2. (despre un dispozitiv optic) care permite modificarea distanței focale a unui obiectiv.

focometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. focométrie)

1. capitol care are ca obiect determinarea distanței focale a sistemelor optice.

happening

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. happening)

1. spectacol improvizat care presupune o participare activă a publicului, urmărindu-se o creație artistică spontană.
2. mișcare artistică bazată pe interferența între mai multe forme de artă (teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc.), urmărind anularea distanței dintre realitate și artă.

indicator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indicateur)

1. adj. care indică, face cunoscut.
2. s. n. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate.
3. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc.
4. lucrare ca îndrumător.
5. s. m. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția.
6. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe.
7. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia.
8. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor.