autoeducat

Parte de vorbire:  s.n. (rar)  
Etimologie: (autoeduca)

1. educare de către sine însuși; autoeducare, autoeducație.

educat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. educa)

1. care a primit educație; manierat; politicos; civilizat.
2. (anton.) needucat.

educație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éducation, lat. educatio)

1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.
2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
3. bună creștere, bună cuviință.
4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.

educațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. educational, fr. éducationnel)

1. referitor la educație în general, la învățământul care urmărește dezvoltarea capacităților și formarea aptitudinilor; care ține de știința educației; educativ.

educaționirisit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (din educație)

1. (despre copii, tineret, oameni, colectivități umane) educat.

educativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éducatif)

1. care aparține educației, referitor la educație; care contribuie la educația cuiva; educațional.
2. cu valoare formativă.

analfabetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. analphabétisme)

1. incapacitatea sau dificultatea de a citi, scrie, înțelege un text/propoziție și număra, cel mai adesea din cauza lipsei de educație; neștiință de carte.

andragogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (andr- + -agogie)

1. știința și practica educației adulților.

autodisciplinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + disciplinare)

1. acțiune educativă exercitată asupra cuiva de către persoana sau grupul social respectiv.

autoeducativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (autoeduca + -tiv, cf. it. autoeducativo)

1. caracteristic autoeducației.
2. cu caracter de autoeducație.
3. cu efect de autoeducație.
4. referitor la autoeducație.

autoformație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + formaţie)

1. educație prin sine însuși; autoformare.
2. formare individuală prin învățământ la distanță care folosește instrumente educaționale multimedia.

autorealizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + realizare)

1. proces educativ axat pe participarea individului la acțiuni susținute în scopul dezvoltării propriei personalități.