Dictionar

arcă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it., lat. arca)

1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.
2. (prin ext.) corabie.
 

autocopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocopie)

1. reproducere a unei scrisori, a unui desen în mai multe exemplare.
 

cvadruplet

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.m.  
Etimologie: (fr. quadruplet)

1. I. unul dintr-un grup de patru exemplare de același fel.
2. (mat.) mulțime ordonată având patru elemente.
3. II. fiecare dintre cei patru gemeni (cvadrigemeni); cvadruplu.
 

dragă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drague)

1. navă special echipată pentru dragarea sub apă.
2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora și fauna subacvatică.
3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă.
 

dual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dual, lat. dualis)

1. adj. care prezintă dualitate; dublu.
2. (despre două noțiuni matematice) de aceeași natură, obținute una din cealaltă prin același procedeu.
3. s. n. număr gramatical caracteristic unor limbi, deosebit de sg. și pl., prin care se arată că este vorba de două exemplare din aceeași specie sau de o pereche de obiecte.
 

duplicator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. duplicateur)

1. mașină de birou care permite reproducerea rapidă a unui document într-un mare număr de exemplare.