gazetar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gazetă + -ar)

1. cel care lucrează în ziaristică; ziarist.

gazetărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gazetar + -ie)

1. activitatea de culegere, verificare, comentare și publicare de fapte în mass-media, pentru a le aduce în atenția publicului; profesiunea celui care colaborează la o gazetă; ziaristică.

folicular

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. folliculaire)

1. (peior.) jurnalist fără talent și fără scrupule; scrib, gazetăraș.

jurnalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. journalisme)

1. activitatea de colectare, verificare, comentare și publicare în mass-media a unor fapte, pentru a le aduce în atenția publicului; gazetărie, ziaristică.
2. profesia celor care exercită meseria de jurnalist; stare legată de această profesie.
3. (înv.) totalitate a jurnalelor dintr-o țară, regiune, etc. sau perioadă.
4. (rar) mod gazetăresc de prezentare a faptelor și evenimentelor.
5. ~ de investigație = gen jurnalistic care necesită o muncă îndelungată și complexă de verificare încrucișată sau care se ocupă de fapte a căror colectare poate fi împiedicată de terți interesați de nedezvăluirea lor.
6. ~ participativ = activitate jurnalistică care face apel la public pentru culegerea și elaborarea de informații.

jurnalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. journaliste)

1. persoană a cărei ocupație este jurnalismul, care inițial scria doar în presa tipărită; ziarist, gazetar.
2. reporter, cineva care relatează profesional despre știrile și evenimentele actuale.
3. vânzător de ziare.

jurnalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. journalistique, /II/ germ. Journalistik)

1. adj. referitor la preză; ziaristic, gazetăresc.
2. s. f. profesiune de jurnalist; ziaristică, gazetărie.

presă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. presse)

1. mașină de prelucrare a materialelor prin presare.
2. teasc.
3. mașină de tipărit cu care se imprimă texte, figuri etc. și care lucrează prin apăsarea hârtiei de imprimat pe un zaț acoperit cu cerneală tipografică.
4. totalitatea publicațiilor periodice, precum și a știrilor emise la radio și televiziune.
5. profesiunea de gazetar; gazetarii, ziariștii.

publicist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. publiciste)

1. cel care publică articole, recenzii, cronici în reviste și ziare; ziarist, gazetar, jurnalist.