OK
X
nicotină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. nicotine)
1.
alcaloid
toxic,
incolor
și
uleios,
în
frunzele
de
tutun.
nicotinamidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. nicotinamide)
1.
(biologie)
una
dintre
cele
două
forme
de
vitamină
B3;
vitamina
PP.
denicotiniza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. dénicotiniser)
1.
a
înlătura,
parțial
sau
total,
nicotina
din
tutun,
pentru
a-l
face
mai
puțin
dăunător.
2.
a
dezvăța
de
fumat.
3.
(anton.)
a
nicotiniza.
filtru (1)
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. filtre, lat. filtrum)
1.
instalație,
aparat,
dispozitiv
care
servește
pentru
filtrarea
unui
fluid.
2.
mediu
care
filtrează
radiațiile.
3.
sistem
de
circuite
electrice,
sonore
etc
cu
care
se
selectează
oscilațiile
de
anumite
frecvențe.
4.
dispozitiv
prin
care
se
strecoară
cafeaua
fiartă;
cafeaua
obținută.
5.
capăt
din
hârtie
poroasă
al
unei
țigări
pentru
a
filtra
nicotina.
6.
control
al
circulației
rutiere.
7.
~
de
precizie
=
filtru
cu
eficiență
de
filtrare
foarte
mare,
utilizat
în
locurile
în
care
este
necesar
un
aer
aproape
steril,
fără
impurități.
nicotinic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. nicotinique)
1.
adj.
referitor
la
nicotină.
2.
acid
~
=
compus
organic
cristalin,
incolor,
din
nicotină.
3.
produs
de
nicotină.
4.
s.
f.
pl.
grupă
de
substanțe
care
au
aceeași
acțiune
ca
nicotina.
nicotinism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. nicotinisme)
1.
intoxicație
lentă
cu
nicotină;
tabagism.
2.
(prin
ext.)
abuz
de
tutun.
nicotiniza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. nicotiniser)
1.
a
impregna
cu
nicotină.
tabagic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. tabagique)
1.
cauzat
de
tabagism;
caracteristic
unui
fumător
vechi.
2.
(și
s.)
intoxicat
cu
nicotină.