filtra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. filtrer)

1. a trece un lichid printr-un filtru, pentru a-l separa de corpurile străine în suspensie, de impurități, de microbi etc.
2. a selecta radiațiile de anumite lungimi de undă din alte radiații.
3. a opri cu un filtru o parte dintre componentele monocromatice ale luminii incidente.
4. refl. (despre lumină) a pătrunde printr-o perdea etc.

filtrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. filtrable)

1. care se poate filtra.
2. (biologie) califică un agent infecțios care, datorită dimensiunilor sale foarte mici, poate trece prin filtrele care rețin bacteriile.
3. virus ~ = virus care provoacă boli infecțioase, atât de mic încât își păstrează infecțiozitatea după ce trece printr-un filtru (ultra)fin; virus filtrant.

filtraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filtrage)

1. filtrare; (spec.) separare a anumitor radiații, unde; operație prin care se selectează o parte din informația înregistrată într-o mașină de calculat.

filtrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. filtrant)

1. care filtrează, care servește la filtrare.

filtrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filtrat)

1. lichid obținut prin filtrare.

filtrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. filtration)

1. acțiunea de a filtra și rezultatul ei; filtrare, filtraj.
2. acțiune prin care un lichid este trecut printr-un corp poros, menit să-l limpezească, să-l purifice; trecerea unui lichid printr-un filtru.
3. (despre unde electrice) acțiune de trecere printr-un dispozitiv care oprește anumite unde.

infiltra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/infiltrer)

1. refl. (despre lichide) a pătrunde prin porii corpurilor solide (ca prin filtru).
2. tr., refl. (fig.) a pătrunde, a face să pătrundă, a (se) strecura neobservat.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

alocromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allochromatique)

1. care prezintă alocromatism.
2. (despre cristale) a cărui culoare se datorează în principal infiltrării unor produse străine.
3. (antonim) idiocromatic.

amiantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amiante)

1. (mineralogie) silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă; azbest.
2. (var.) (s.n.) amiant.

angiolipom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiolipome)

1. angiom infiltrat în țesutul adipos.

aseca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assécher, lat. assicare)

1. a îndepărta apele de infiltrație dintr-un teren; a deseca.

cardiomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiomalacie)

1. (med.) distrofie a mușchiului cardiac, prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi; înmuierea pereților inimii.