Dictionar

programatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. programmatisch, /II/ fr. programmatique)

1. adj. referitor la un program; conform programului.
2. muzică ~ă = muzică instrumentală sau simfonică urmărind redarea unor imagini bine reliefate, evocatoare, sugerate de programul fixat.
3. s. f. știința programării informatice.
 

directivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. directive)

1. instrucțiune generală, îndrumare dată de un organ superior organelor în subordine.
2. document al unui partid politic cuprinzând principalele orientări și obiective programatice.
3. (inform.) instrucțiune a unui program.
 

menșevism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. menşevizm)

1. curent liberal apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democrației ruse, care se opunea prevederilor programatice marxist-leniniste.
 

poem

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. poème, lat. poema, gr. poiema)

1. poezie epică de proporții ample, în care se povestesc fapte mărețe săvârșite de personaje însuflețite de sentimente nobile.
2. ~ în proză = operă literară în proză, care are ritm de poezie.
3. piesă muzicală instrumentală de construcție liberă, cu caracter liric sau narativ.
4. ~ simfonic = lucrare orchestrală amplă în formă liberă sau de sonată, rondo etc., cu un conținut programatic.
 

preludiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Präludium, it. preludio, fr. prélude)

1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mâinilor ori vocii; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară.
2. parte introductivă a unei compoziții muzicale.
3. piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei.
4. compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate.
5. lucrare simfonică, programatică.
6. ceea ce precedă, anunță (o acțiune).
 

programatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. programmatisme)

1. caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică.