OK
X
sidecar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. side-care)
1.
remorcă
amenajată
pentru
a
găzdui
o
persoană
și
agățată
lateral
pe
o
motocicletă;
ataș
de
motocicletă.
sidefiu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (sidef + -iu)
1.
de
culoarea
sidefului,
ca
sideful;
alb-lucios,
(rar)
sidefos.
sidefos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (sidef + -os)
1.
de
culoarea
sidefului,
ca
sideful;
sidefiu.
SIDER-, SIDERO- (1)
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. sidér/o/-, cf. gr. sideros)
1.
„fier”.
SIDER-, SIDERO- (2)
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. sidér/o/-, cf. lat. sidus, -eris)
1.
„astru,
stea”.
sidera
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. sidérer)
1.
a
surprinde
profund
pe
cineva;
a
încremeni,
a
împietri,
a
stupefia.
2.
(livr.)
a
străfulgera
cu
privirea.
absolutiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. absolutiser)
1.
a
atribui
unui
fapt,
unei
idei
o
valoare
absolută.
2.
a
considera,
în
mod
greșit,
o
latură
a
unui
lucru
ca
o
entitate
de
sine
stătătoare,
rupând-o
de
complexul
căreia
îi
aparține.
abstracție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. abstraction, lat. abstractio)
1.
noțiune,
idee
rezultată
din
procesul
de
abstractizare.
2.
abstractizare.
3.
a
face
~
de
=
a
nu
lua
în
considerare.
acaparant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (acapara + -ant)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparator.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparator.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparator.
acaparator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (după fr. accapareur)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparant.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparant.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparant.
admisibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admissible)
1.
care
poate
fi
admis;
acceptabil.
2.
califică
pe
cineva
care
a
fost
considerat
demn
de
admisibilitate
într-un
examen
sau
concurs.
3.
(antonime)
inadmisibil,
neadmisibil.
adopțianist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adoptianiste)
1.
(Evul
Mediu)
referitor
la
adopțianism,
sectă
eretică
creștină
care
considera
că
Hristos
era
fiul
adoptiv
al
lui
Dumnezeu.