Dictionar

solicitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. sollecitatore, lat. sollicitator)

1. persoană care solicită ceva de la o autoritate sau un personaj influent; solicitant.
2. persoană care aplică pentru un loc de muncă, care cere insistent un har, o favoare etc.
 

atenționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (atenţie + -ona)

1. a face atent pe cineva; a preveni.
2. a oferi cuiva un cadou, a răsplăti pentru un serviciu solicitat.
 
 
 
 

invitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invité)

1. persoană poftită undeva, solicitată participe la ceva.
2. oaspete, musafir.
 

invitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invitation, lat. invitatio)

1. invitare.
2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat participe la o solemnitate, la un spectacol etc.