comutație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commutation, lat. commutatio)

1. comutare; schimbare, mutație.
2. totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.
3. trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.
4. figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar.

filet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filet)

1. șanț elicoidal realizat într-o piesă metalică sau de lemn, care servește la înșurubarea acesteia într-altă piesă; ghivent.
2. formație anatomică foarte subțire în formă de fir.

inversie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inversion)

1. schimbare de semn a unui parametru fizic în funcție de altul; inversare.
2. transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus.
3. (biol.) anomalie, rearanjare inversă a genelor într-un segment de cromozom.
4. transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză.

migrațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. migration, lat. migratio)

1. deplasare în masă a unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul.
2. deplasarea în masă a unor animale sau păsări dintr-o regiune într-alta în vederea reproducerii, a căutării de hrană etc.
3. mișcarea apei în sol; înaintarea petrolului în rocile sedimentare.
4. ~ profesională = deplasare a unei părți din mâna de lucru dintr-o meserie într-alta.
5. ~a capitalului = deplasarea capitalului dintr-o țară în alta, dintr-o ramură de producție în alta.

mutație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mutation, lat. mutatio)

1. schimbare, modificare, transformare.
2. (lingv.) transformare a unei serii de sunete în altele.
3. ~a valorilor estetice = procesul de percepere diferită, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare.
4. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta.
5. schimbare de domiciliu; formele necesare în acest scop.
6. schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății.
7. modificare cromozomială cu efecte genetice, datorită unor cauze spontane sau unor agenți mutageni.

transla

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (translaţie)

1. a transpune dintr-o limbă într-alta; a traduce; a translata.
2. a deplasa prin translație.