OK
X
alto
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. alto)
1.
voce
omenească
cu
timbru
grav,
între
sopran
și
tenor.
2.
instrument
de
suflat
cu
registre
corespunzătoare
acestei
voci.
3.
violă.
altoaie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (altoi)
1.
(horticultură)
planta
altoită,
după
ce
s-a
prins
și
a
crescut;
altoi.
2.
(Transilv.)
ramură
mică
care
servește
la
altoire;
altoi.
3.
(var.)
ultoaie.
altocumulus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. altocumulus)
1.
formație
de
nori
dispuși
în
grupuri
sau
șiruri,
de
culoare
cenușie,
la
altitudine
de
6000
m.
altogravură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. altogravura)
1.
reproducere
după
originale
de
artă
cu
clișee
metalice
pantografice,
gravate
de
mână
sau
în
acvaforte.
altorelief
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. alto relievo)
1.
lucrare
de
sculptură
cu
relief
puternic
ieșit
în
afară.
altostratus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. altostratus)
1.
formație
de
nori
pentru
timpul
închis,
la
o
altitudine
medie
de
3000-4000
m,
în
forma
unui
strat
uniform,
de
culoare
cenușie
sau
albăstruie.
contralto
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. contralto)
1.
inv.
voce
feminină
cu
registrul
cel
mai
grav.
acetonemie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétonémie)
1.
prezența
acetonei
sau
a
altor
corpi
cetonici
în
sânge.
acloropsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. achloropsie)
1.
(med.)
formă
de
daltonism
constând
în
incapacitatea
de
a
vedea
verdele,
a
doua
culoare
de
bază;
deuteranopie.
acrescământ
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. accroissement)
1.
(jur.)
drept
prin
efectul
căruia
partea
unui
moștenitor,
a
unui
legatar
crește,
ca
urmare
a
înlăturării
de
la
succesiune
a
altor
persoane.
acronim, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acronyme)
1.
(cuvânt)
format
din
literele
sau
din
segmentele
inițiale
ale
altor
cuvinte.
adaptator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. adaptateur)
1.
cel
care
face
o
adaptare.
2.
specialist
care
dă
forma
necesară
ideilor,
subiectelor
sau
scenariilor
altora.
aerotonometrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérotonométrie)
1.
măsurare
a
tensiunii
gazelor
din
sânge
și
a
altor
lichide
din
organism.