otolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. otolithe)

1. corpuscul calcaros din organul de echilibru (urechea internă) sau otocist, care transmite vibrațiile sonore.

calm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calme)

1. adj. în stare de liniște deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat.
3. s. n. stare de nemișcare; liniște deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece.

calmato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. calmato)

1. (muz.) liniștit, potolit, calm.

otocist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. otocyste)

1. organ auditiv la unele nevertebrate constând dintr-un fel de veziculă cu apă sau cu o secreție lichidă cu otolite.

statolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. statolithe)

1. nume dat unor concrețiuni calcaroase ale statocistelor.
2. otolit.
3. concrețiune solidă intracelulară, la plante, care-și schimbă poziția liber sub influența gravitației.

temperat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. temperé, it. temperato)

1. moderat, potolit.
2. climă ~ă = climă cu veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă ~ă = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului cuprinse între tropice și cercurile polare.
3. (muz.) sistem ~ = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale.

forfoti

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (onomat.)

1. a umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a mișuna, a roi.
2. a fierbe cu zgomot înăbușit, a clocoti încet, potolit.