Dictionar

conveni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. convenir, lat. convenire)

1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea.
2. a se înțelege, a cădea de acord.
3. a încheia o convenție.
 

convenient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. convenient)

1. care este potrivit sau care convine pentru cineva sau ceva; convenabil, oportun.
 

conveniență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. it. convenienza, fr. convenance)

1. (pl.) totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită împrejurare; uzanță, (înv.) convenanță.
2. de ~ = făcută numai pentru a respecta anumite norme sociale de formă.
3. căsătorie de ~ = căsătorie în care se ține seama numai de interese materiale și familiale.
4. potrivire.
 

aconta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (acont)

1. a plăti un acont, un avans din prețul convenit; (pop.) a arvuni.
 

cancelling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cancelling)

1. clauză într-un contract de transport maritim potrivit căreia se poate rezilia contractul dacă nava nu sosește în portul de încărcare la termenul convenit.
 

concertat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concerté, it. concertato)

1. stabilit, hotărât împreună cu alții; care rezultă dintr-o înțelegere, convenit.
 

convenabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convenable)

1. care convine sau poate conveni; acceptabil, mulțumitor.
2. (despre mărfuri, prețuri) ieftin.
 

defect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. defectus, germ. Defekt)

1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.
2. s. n. imperfecțiune, lipsă, cusur.
3. deranjament, dereglare care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat, mecanism etc.
4. dezavantaj, inconvenient.
5. (fiz.) ~ de masă = diferența dintre suma particulelor constitutive ale unui atom și masa reală a acestuia.
 

fob 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fob)

1. (despre tranzacții comerciale maritime) în care prețul convenit înglobează toate uzurile pe care le va suferi marfa până la destinație.