captivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. captivité, lat. captivitas)

1. faptul de a fi captiv; privare de libertate; prizonierat.
2. stare de izolare a unor animale de mediul lor natural.

exilarh

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. exilarque)

1. șef politic al evreilor aflați în captivitatea babiloniană.

libertate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. liberté, lat. libertas)

1. posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință, de a face sau de a nu face o acțiune.
2. puterea pe care cetățeanul o are de a face ceea ce dorește, sub protecția legilor și în limitele acestora.
3. stare a unei persoane cu drepturi depline, care nu este în servitute; stare de independență.
4. starea celui care nu este reținut prizonier, care nu este deținut.
5. starea unui animal care nu trăiește în captivitate.
6. drept consfințit printr-o legislație, printr-o convenție; lipsă a restricțiilor.
7. (pl.) drepturi cetățenești.
8. independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină).
9. ~ individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.
10. ~ de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate.
11. ~ de gândire sau ~a cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii.
12. ~ de mișcare = posibilitatea persoanei de a se deplasa și de a se așeza după dorință.
13. (loc. adv.) în ~ = după bunul plac, nestingherit.
14. (expr.) a-și lua ~a să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să...
15. (expr.) a pune în ~ = a elibera din închisoare, din arest etc.

prizonierat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (prizonier + -at)

1. stare de prizonier; captivitate.

trinitarian, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl. trinitarian)

1. nume dat celor care acceptă dogma trinității.
2. călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar.