OK
X
fortăreață
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. forteresse)
1.
punct
întărit
cu
fortificații
și
dotat
cu
o
garnizoană
permanentă.
2.
~
zburătoare
=
avion
greu,
de
bombardament,
blindat
puternic.
reconfortare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. reconforta)
1.
acțiunea
de
a
reconforta
și
rezultatul
ei;
întremare,
întărire;
(prin
ext.)
odihnă,
recreație.
asedia
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (it. assediare)
1.
a
supune
unui
asediu.
2.
a
înconjura
o
fortăreață,
un
oraș
etc.
cu
forțe
armate,
împiedicând-o
să
primească
asistență
și
implementând
pregătirile
necesare
pentru
a
o
forța
să
se
predea.
3.
(prin
ext.)
a
se
înghesui
în
jurul
sau
în
fața
unui
loc.
4.
(fig.)
a
pune
presiune
pe
cineva;
a
importuna.
citadelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. citadelle, it. cittadella)
1.
fortăreață
medievală
care
domina
un
oraș.
2.
oraș
(întărit).
3.
cetate,
castel
construit
în
afara
zidurilor
unui
oraș,
în
scop
de
apărare.
4.
(fig.)
bastion,
focar,
centru
(al
unei
mișcări).
5.
compartiment
pe
navele
mari
de
luptă,
limitat
de
pereți
etanși
la
gaze
și
radiații.
dudgenare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dudgeonnage)
1.
(tehn.)
acțiunea
de
fixare
a
unui
tub
metalic
(cu
un
alt
element)
prin
forțarea
și
lărgirea
capătului
acestuia;
rezultatul
acestei
acțiuni.
efort
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. effort)
1.
încordare
fizică
sau
intelectuală
pentru
atingerea
unui
scop;
sforțare,
străduință.
2.
(fiz.)
rezultantă
a
forțelor
inferioare
dintr-o
secțiune
a
unui
corp
deformabil,
cauzată
de
solicitări
exterioare,
de
efecte
termice
etc.
eutiscopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. euthyscopie)
1.
metodă
medicală
prin
care
se
urmărește
forțarea
maculei
ochiului
să
funcționeze
normal.
mantelet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mantelet)
1.
adăpost
ușor,
din
lemn,
folosit
în
apărarea
sau
la
atacul
locurilor
întărite,
al
fortărețelor.