OK
X
militant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. militant)
1.
(cel)
care
militează;
luptător,
combatant.
militantism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. militantisme)
1.
concepție,
atitudine,
activitate
de
militant.
2.
atitudinea
persoanelor
care
militează
activ
într-o
organizație,
un
partid
politic,
un
sindicat
etc.
activist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)
1.
(adept)
al
activismului.
2.
I.
care
se
referă
la
activism.
3.
II.
membru
militant
al
unui
partid,
sau
al
unei
organizații
de
masă.
4.
susținător
al
activismului
(doctrină
care
susține
acțiunea
directă).
5.
propagandist
pentru
o
mișcare
politică
sau
sindicală.
6.
(antonim)
pasivist.
democrat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. démocrate)
1.
I.
referitor
la
democrație;
democratic.
2.
care
are
convingeri
democratice,
care
militează
pentru
democrație.
3.
care
este
membru
al
unui
partid
care
revendică
democrația.
4.
partid
~
=
partid
cu
orientare
democrată.
5.
II.
partizan
al
democrației,
al
unui
sistem
politic
în
care
poporul
își
alege
reprezentanții.
6.
(S.U.A.)
membru
sau
susținător
al
Partidului
Democrat.
7.
~ți
revoluționari
=
ideologi
și
militanți
ai
revoluției
burghezo-democratice,
care
au
luptat
consecvent
pentru
desființarea
iobăgiei
și
lichidarea
rânduielilor
feudale.
8.
~-creștin
=
membru
al
unui
partid
democrat
care
adoptă
principiile
creștinismului.
9.
(antonime)
aristocrat,
autocrat,
autoritar.
militantism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. militantisme)
1.
concepție,
atitudine,
activitate
de
militant.
2.
atitudinea
persoanelor
care
militează
activ
într-o
organizație,
un
partid
politic,
un
sindicat
etc.
pion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pion)
1.
(șah)
piesă
de
cea
mai
mică
valoare.
2.
particulă
subatomică,
care
are
proprietatea
de
a
descărca
energie
asupra
unui
punct
precis.
3.
(fig.)
element
înaintaș
al
unei
organizații,
al
unui
plan
de
acțiune
etc.;
militant
pentru
o
cauză.
soldat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. soldato, germ. Soldat)
1.
militar
care
servește
în
armată
fără
a
fi
gradat.
2.
militar
de
profesie.
3.
(fig.)
militant
activ
pentru
o
cauză.
taliban
Parte de vorbire:
I. s.m., II. adj.
Etimologie: (cf. fr. taliban; plural în lb. paștu pt.
taleb
„student”)
1.
I.
(în
general)
student
la
teologie
islamică.
2.
(în
Afghanistan)
membru
al
unei
mișcări
islamice
fundamentaliste
și
armate;
militant
fundamentalist
sunnit.
3.
(fig.;
depr.)
persoană
(extrem
de)
conservatoare.
4.
II.
referitor
la
fundamentaliștii
sunniți.