pulsa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pulsare)

1. (despre sânge) a zvâcni, circulând prin artere.
2. (despre viață) a se desfășura într-un ritm regulat, viu; a fremăta, a palpita.

compulsa

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (fr. compulser, lat. compulsare)

1. a cerceta acte, documente; a aduna date, informații.

propulsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. propulser, lat. propulsare)

1. a imprima unui vehicul, unui obiect etc.
2. mișcare de înaintare.
3. a proiecta departe, cu violență.
4. (fig.; fam.) a stimula.

pulsant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. pulsante)

1. pulsator (3).
2. vas ~ = organ care pompează sângele în corpul albinei.

pulsar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. pulsar)

1. obiect ceresc galactic, sursă de radiații electromagnetice pulsante, detectate datorită scintilației, cu ajutorul telescoapelor optice.

pulsație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pulsation, lat. pulsatio)

1. zvâcnire, bătaie a pulsului; puls.
2. (fig.) desfășurare a unui proces, fenomene etc. în ritm regulat, viu; palpitare.
3. (fig.) mișcare de vibrație care se manifestă în fluidele elastice.
4. schimbare ritmică a intensității curentului.

pulsatil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pulsatile, lat. pulsatilis)

1. care se manifestă prin pulsații; pulsativ.
2. referitor la puls.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

aerobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezența aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.

aeroglisor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroglisseur)

1. vehicul autopropulsat pe pernă de aer, care se deplasează prin alunecare deasupra solului sau apei; hovercraft; naviplan.

aerotren

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérotrain)

1. vehicul care alunecă pe o pernă de aer deasupra unei monoșine, propulsat de o turbină, un turboreactor sau un motor electric liniar.

alternant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alternant)

1. care alternează.
2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.
3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.