Dictionar

rezervat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réservé)

1. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reținut, discret.
 

rezervatar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réservataire)

1. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală.
2. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.
 

rezervație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réservation)

1. suprafață de teren delimitată, pentru ocrotirea florei, faunei și formațiunilor geologice rare.
2. teritoriu în unele state înlăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași.
 

rezervație naturală

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT reservatum
2. FR réserve naturelle
3. EN reservation
4. DE Schutzgebiet; Reservat
5. RU зaповедник; охрaннaя природa
6. HU természetvédelmi terület
 

acroamatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat inițiaților, secret.
 

afectuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
 

alpinariu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. alpinum)

1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.
 

arie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aria)

1. compoziție vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.
 

auspiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor).
3. (rar) protecție.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
 

autostradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autostrada, fr. autostrade)

1. cale rutieră modernă, formată din două șosele cu mai multe benzi, rezervată exclusiv autovehiculelor.