Dictionar

șoma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. chômer)

1. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer.
 

asoma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assommer)

1. a ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.
 

calosomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calosoma)

1. insectă coleopteră carnivoră de culoare verzuie sau negricioasă, cu șanțuri longitudinale pe elitre, cu aripi membranoase scurte, nedezvoltate.
 

soma (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., gr. soma)

1. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii (cu excepția celulelor reproducătoare); corp.
 

soma (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sanscr. soma)

1. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor.
 

soma (3)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. somma)

1. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou.
 

soma (4)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. sommer)

1. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva.
2. (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva.
3. a adresa cuiva o somație; (rar) a avertiza
 

alopoliploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allopolyploïde)

1. care prezintă alopoliploidie.
2. (biol.) organism ~ = califică un organism al cărui nucleu, din fiecare celulă somatică, conține un număr de cromozomi mai mare de 2n, care rezultă din încrucișarea între indivizi din specii înrudite.
 

amfidiploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphidiploïdie)

1. apariție în celulele somatice, în urma hibridării, a unor seturi de cromozomi diploizi, de la ambii genitori.
 

antropometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropométrie)

1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului uman; somatometrie.
2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale).
 

asomatofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asomatophytes)

1. plante inferioare care nu provin din celulele somatice, lipsite de țesuturi permanente.
 

asomator 1

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. assomoir)

1. aparat, instalație sau armă care servește la asomare.
 

asomator 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. assomeur)

1. cel care execută operația de asomare (într-un abator).
2. (fig.) ucigaș; bătăuș.