bezea

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. baiser)

1. (fam.) sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze.
2. prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr; mereng.

cenzură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. censure, lat. censura)

1. demnitatea și funcția de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control.
3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale.
4. critică, blam public.

colonie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonie, lat. colonia)

1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale.
2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).
3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină.
4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică.
5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun.

deportat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după déporté)

1. (cel) care este trimis forțat într-o regiune îndepărtată, care se află în deportare; exilat, surghiunit.

emisar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émissaire, lat. emissarius)

1. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol.

exequatur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exequatur, lat. exsequatur, să execute)

1. autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis.
2. aprobare a unui stat de a se executa pe teritoriul său o hotărâre judecătorească pronunțată de un tribunal străin.