Dictionar

anarhist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)

1. I. referitor la anarhism, ideal politic bazat pe suprimarea statului și autorității.
2. care este favorabil anarhismului; care mărturisește, care exprimă sau care răspândește această doctrină.
3. II. adept al anarhismului; persoană care profesează, care practică anarhismul.
4. (antonim) legitimist.
 

complotism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. complottismo)

1. tactica anarhiștilor, a complotiștilor.
2. explicație care descrie un eveniment ca rezultat din acțiunea planificată și ascunsă a unui grup mic, atunci când alte explicații sunt mai probabile; teoria conspirației, conspiraționism.
 

dinamitard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dynamitard)

1. de natura dinamitei.
2. care dinamitează, care depune o încărcătură de dinamită.
3. (fig.) distrugător, anarhist.
 

etatist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. étatiste)

1. I. referitor la etatism, doctrină care susține participarea și controlul sporit al statului în viața socială și economică.
2. II. adept al etatismului.
3. (antonime) anarhist, liberal.
 

libertar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. libertaire)

1. I. califică starea de spirit a celui care este foarte atașat de respectul libertății absolute.
2. care împinge la extrem cererea de libertate în chestiuni politice.
3. care se bazează pe idei liberale sau de liber schimb.
4. care pledează pentru libertatea individuală ca valoare fundamentală și respinge orice formă de autoritarism politic în organizarea socială sau viața privată.
5. II. adept al libertății absolute; anarhist.
 

proudhonist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. proudhoniste)

1. I. referitor la proudhonism (ideologie socialistă, cooperatistă și anarhistă, așa cum o susține Pierre-Joseph Proudhon sau adepții săi); proudhonian.
2. care este specific lui Proudhon, se referă la teoriile sale, este atașat de acestea sau este inspirat de ele.
3. II. adept al proudhonismului; proudhonian.
4. (var.) prudonist.
 

situaționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. situationniste)

1. I. legat de situaționism (mișcare anarhistă internațională care luptă împotriva structurilor actuale ale societății).
2. care aparține situaționismului sau se identifică cu această mișcare.
3. II. susținător al situaționismului.