Dictionar

contagia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contagiare)

1. tr., refl. a (se) molipsi, a (se) contamina.
 

contagios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contagieux, lat. contagiosus)

1. adj. (despre boli) molipsitor; contaminant.
2. infecțios.
3. s. m. f., adj. (suferind) de o boală molipsitoare.
 

contagiozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contagiosité)

1. caracter contagios al unei boli infecțioase; gradul de contagiune al bolnavului; infecțiozitate.
2. (med.) indice de ~ = numărul mediu de persoane infectate de o persoană cu o anumită boală contagioasă.
 

contagiu

Parte de vorbire:  s.n. (latinism învechit)  
Etimologie: (lat. contagium)

1. (med.) răspândirea unei boli transmisibile prin contact direct sau indirect, infecție sau contaminare; contagiune.
 

contagiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contagion, lat. contagio)

1. contaminare; contagiu.
2. (fig.) influență dăunătoare (asupra unui grup de oameni).
 

agalactie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agalactie)

1. absență a secreției de lapte după naștere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi și capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații.
 

alastrin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alastrin)

1. boală contagioasă și epidemică din țările calde, printr-o erupție veziculoasă măruntă și superficială.
 

bacil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bacille, lat. bacillum)

1. (biologie) gen de bacterii de forma unui bastonaș mai mult sau mai puțin alungit, unele specii fiind patogene.
2. purtător de ~i = persoană care poartă germenii de contagiune a unei boli, dar fără a prezenta simptomele aparente ale acestei boli.
 

blenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. blennorrhée)

1. (med.) boală infecțioasă a mucoasei uretrei, fără fenomene inflamatorii; boală venerică contagioasă, manifestată prin scurgeri purulente, mâncărime et cetera; blenoragie.
 

carantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quarantaine, rus. karentin)

1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie.
2. menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă.
3. restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor.
4. izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.
5. (fig.) izolare.
 

carate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caraté)

1. dermatoză contagioasă sau cronică cauzată de o treponemă, care se manifestă prin erupții roșii, brune sau galbene.