alchidal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alkidal)

1. rășină sintetică, prin polimerizare, folosită la prepararea unor lacuri și vopsele.

anticorodal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Anticorrodal)

1. aliaj ameliorabil de aluminiu, magneziu și siliciu, cu mare rezistență la rupere.

ciuruirea frunzelor și pătarea fructelor de migdal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Stigmina carpophila
2. FR taches sur les fruits et les pousses de l’amandier; maladie criblée de l’amandier; taches foliaires criblée de l’amandier
3. EN shot hole of almond; spot hole of al mond
4. DE Schrottschusskrankheit des Mandelbaums
5. RU клaстероспориоз листьев миндaля; клaстероспориоз плодов и побеrов миндaля
6. HU mandula levéllikacsossága, levéllikasztó betegsége

dală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dalle)

1. placă de formă geometrică regulată, din piatră, marmură, beton etc., folosită la pardoseli, pavaje sau la căptușirea zidurilor.

dălăceală

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (dălăci)

1. indispoziție fizică sau psihică.

dalai-lama

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dalaï-lama)

1. inv. șeful suprem al religiei budiste; marele lama.

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.

acantosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthosphère)

1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

acloropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achloropsie)

1. (med.) formă de daltonism constând în incapacitatea de a vedea verdele, a doua culoare de bază; deuteranopie.

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.

alodial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allodial)

1. (drept feudal) care aparține unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).