Dictionar

micro 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro/radiografie/)

1. inv. microradiografie.
 

MICRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. mikros „mic”)

1. „mic, redus, insuficient”.
 

MICRO-, -micrie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. micro-, -micrie, cf. gr. mikros)

1. „mic, microscopic”.
2. (în unitățile de măsură) „a milioana parte”.
 

microaerobuz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + aerobuz)

1. aerobuz de proporții reduse.
 

microagenție (de voiaj)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (micro- + agenție)

1. agenție (de voiaj) mică care deservește un cartier.
 

microagregat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microagrégat)

1. agregat structural al solului, de dimensiuni mai mici de 0,25 mm.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
 

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
 

actinomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinomycètes)

1. pl. grup de microorganisme unicelulare cu caractere intermediare între bacterii și ciuperci.
 

activator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenților.
3. substanță care activează fermenții inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau țesuturi embrionare.
 

aerobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezența aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.