pistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piste, it. pista)

1. teren amenajat pentru curse, schi, întreceri sportive etc.
2. fâșie de teren amenajată pentru decolarea și aterizarea avioanelor.
3. urmă, făgaș, direcție.
4. parte a unui film, a unei benzi magnetice etc. care servește ca suport al imprimării.

depista

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépister)

1. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit.

pistard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pistard)

1. ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom.

apuntaj

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. appontage)

1. faptul de a ateriza pe pista unui portavion sau portelicopter; apuntare, aterizaj.
2. (antonime) decolaj, decolare.

autodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autrodome)

1. pistă destinată curselor și încercării autovehiculelor; motodrom.

bacterioscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bactérioscopie)

1. examen al unui preparat microscopic pentru a depista prezența bacteriilor; (concret.) rezultatul acestui examen.

bowling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bowling)

1. joc de popice practicat pe o pistă modernă, cu dispozitive automatizate.
2. teren, loc amenajat pentru bowling (1).

carusel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carrousel)

1. instalație din mai mulți căluți de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei.
2. dispozitiv circular pentru manutențiune (1).
3. ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotație verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălțime mică.
4. reprezentație a unui grup de călăreți care execută o serie de mișcări de dresaj.
5. circulație intensă de vehicule în diverse sensuri.
6. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri.

catolic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)

1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.
2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.
3. II. adept al catolicismului; papistaș.
4. persoană care aparține religiei catolice.
5. (antonime) necredincios, păgân.