pondere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. pondus, -eris)

1. greutate.
2. (fig.) importanță, valoare.
3. (fiz.) coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective.
4. (stat.) numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei.
5. frecvență.
6. greutate specifică.

contrapondere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contrepoinds)

1. ceea ce echilibrează sau neutra-lizează o acțiune, o forță etc.

aromorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aromorphose)

1. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluției filogenetice.

cerebralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. cerebralism)

1. atitudine care privilegiază soluțiile intelectuale în detrimentul afectivității sau care, într-o operă de artă, preponderează modul de gândire al artistului față de sentimentele sale; raționalism exagerat; intelectualism.

conținutism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. contenutismo)

1. teorie estetică care acordă mare importanță conținutului operei.
2. preponderență a conținutului într-o operă de artă față de mijloacele formale.

dezindustrializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. désindustrializer)

1. a scădea ponderea industriei în economia unei țări.

dominant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dominant)

1. adj. care domină; preponderent.
2. specific, caracteristic; dominator.
3. s. f. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală.
4. nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori.
5. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă.
6. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară.
7. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză.

dominanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dominance)

1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderență.
2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic.