telescop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télescope)

1. instrument optic pentru observarea corpurilor cerești bazat pe fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă.
2. lunetă marină.

radiotelescop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiotéléscope)

1. instrument pentru recepționarea, măsurarea și studierea undelor radiofonice emise de corpurile cerești.

telescopa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télescoper)

1. (despre terenuri, vehicule) a (se) ciocni, a (se) izbi, a (se) lovi cu violență, intrând unul într-altul.

telescopic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. télescopique)

1. care aparține telescopului, referitor la telescop.
2. care se realizează, care se obține cu ajutorul telescopului.
3. care poate fi observat doar prin telescop, invizibil cu ochiul liber.
4. (despre tuburi) care este compus din elemente care se potrivesc și alunecă unele în altele asemenea diferitelor părți ale unui telescop.

astroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroscope)

1. telescop astronomic pentru examinarea sumară a bolții cerești.

coronograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coronographe)

1. instrument telescopic pentru cercetarea coroanei solare.

periscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périscope)

1. instrument optic, dintr-un tub metalic rigid sau telescopic cu lentile și prisme cu reflexie totală, prin care se poate privi peste obstacole sau din submarinele aflate în imersiune.

radiointerferometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiointerféromètre)

1. radiotelescop care funcționează ca interferometru.

reflector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réflecteur)

1. s. n. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcție fluxul luminos emis de sursa de lumină.
2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită.
3. telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă.
4. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mări directivitatea.
5. s. m. personaj literar, purtătorul de cuvânt al autorului.

riometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. riometer)

1. radiotelescop acordat pe o frecvență fixă, având o antenă dirijată spre zenit pentru a detecta variația fluxului radiației.