Dictionar

exala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exhaler, lat. exhalare)

1. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri.
 

exalație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exhalation, lat. exhalatio)

1. exalare.
 
 

damf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dampf)

1. (fam.) miros de alcool pe care îl exală cineva sau ceva.
 
 
 

emana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émaner, lat. emanare)

1. tr. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala.
2. a transmite, a remite.
3. intr. a proveni, a-și avea originea.
4. a (se) produce.