OK
X
emana
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. émaner, lat. emanare)
1.
tr.
a
degaja
un
gaz,
un
miros
etc.;
a
exala.
2.
a
transmite,
a
remite.
3.
intr.
a
proveni,
a-și
avea
originea.
4.
a
(se)
produce.
emanat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (emana)
1.
(cel)
care
este
un
produs
al
unor
evenimente
politice
la
care
nu
a
avut
nici
o
contribuție,
nici
un
merit,
dar
de
care
beneficiază.
emanație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. émanation, lat. emanatio)
1.
faptul
de
a
emana;
emitere,
degajare.
2.
ceea
ce
se
degajă,
exalație.
3.
(p.
ext.;
ir.)
rezultat
al
unor
evenimente
politice.
4.
~
vulcanică
=
emitere
de
produse
gazoase
legate
de
activitatea
vulcanică;
produs
al
acestei
activități.
5.
gaz
radioactiv
care
rezultă
din
dezintegrarea
actiniului,
a
radiului
sau
a
toriului.
emanaționism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. émanationnisme)
1.
(teologie)
ideea
că
totul
emană
din
altceva
și
că
lucrurile
originale
și
cele
mai
perfecte
emană
direct
de
la
Dumnezeu;
emanatism.
emanatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Emanatismus, fr. émanatisme)
1.
doctrină
filozofico-religioasă
panteistă
potrivit
căreia
lumea
s-ar
naște
din
substanța
divinității
printr-un
proces
continuu
de
emanație;
emanaționism.
emanatist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. émanatiste)
1.
care
se
bazează
pe
emanatism
(teorie
metafizică
conform
căreia
totul
în
lume,
inclusiv
sufletele
umane,
emană
dintr-un
principiu
suprem
transcendent).
2.
adept
al
emanatismului.
emanator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. émanateur)
1.
aparat
care
produce
volatilizarea
unor
substanțe.
abil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)
1.
care
are
multă
pricepere
manuală;
îndemânatic.
2.
care
execută
(ceva)
cu
pricepere
și
competență;
dibaci,
priceput.
3.
(fig.)
care
dă
dovadă
de
viclenie
și
ingeniozitate;
care
este
descurcăreț,
șmecher.
4.
(jur.)
care
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege
pentru
a
exercita
un
anumit
drept.
5.
(antonime)
inabil,
neîndemânatic,
nepriceput,
stângaci.
abumarkub
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Abu Markub)
1.
pasăre
înaltă,
asemănătoare
cu
struțul,
cu
gâtul
scurt
și
gros,
cu
capul
mare
și
cioc
enorm,
din
preajma
Nilului.
acantocit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acanthocyte)
1.
hematie
deformată
semănând
cu
niște
spini
zburliți.
acefalostomie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( engl. acephalostomia)
1.
(med.)
lipsa
congenitală
a
capului
și
a
orificiului
bucal
(având
doar
o
deschidere
asemănătoare
gurii).
acerateriu
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (lat. aceratherium)
1.
(paleontologie)
gen
de
mamifere
vertebrate,
strămoș
fosil
al
rinocerului;
mamifer
fosil
asemănător
cu
rinocerul.
2.
(var.)
aceratherium.
acneiform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acnéiforme)
1.
(med.)
care
prezintă
un
aspect
asemănător
cu
cel
al
acneei;
ca
o
acnee.