OK
X
subacvatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. subaquatique)
1.
care
este,
se
petrece
sub
apă.
acvalang
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. aqualung)
1.
aparat
de
oxigen
pentru
înotul
subacvatic.
acvanaut, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aquanaute)
1.
explorator
al
mediului
subacvatic,
al
adâncimilor
subacvatice;
aponaut,
oceanonaut.
cheson
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caisson)
1.
vehicul
cu
două
roți,
compartimentat,
în
trecut
pentru
transportul
muniției
(de
artilerie).
2.
fiecare
dintre
încăperile
etanșe
create
prin
compartimentarea
unei
nave,
pentru
a
împiedica
pătrunderea
masivă
a
apei
în
tot
vasul
în
caz
de
avarie.
3.
dulap
pentru
ținerea
proviziilor
și
a
ustensilelor
pe
bordul
unei
nave.
4.
construcție
de
lemn,
beton
etc.
(cutie)
pentru
lucrări
subacvatice
ori
în
terenuri
cu
multă
umiditate.
5.
piesă
prefabricată
din
beton
armat,
având
forma
unei
plăci
cu
nervuri
de
întărire,
folosită
ca
element
de
rezistență
la
planșee
și
acoperișuri.
6.
(arhit.)
casetă
(4).
dragă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. drague)
1.
navă
special
echipată
pentru
dragarea
sub
apă.
2.
plasă
de
formă
specială
cu
care
se
colectează
exemplare
din
flora
și
fauna
subacvatică.
3.
dispozitiv
(dintr-un
cablu
lung,
remorcat
de
nave
speciale)
folosit
la
înlăturarea
minelor
submarine
de
pe
o
cale
navigabilă.
grotă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. grotte, it. grotta)
1.
cavitate
naturală
într-o
stâncă,
uneori
subterană
sau
subacvatică,
sau
care
este
săpată
de
mâna
omului;
peșteră;
adâncitură,
cavernă.
hidroacustic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.f.
Etimologie: (fr. hydroacoustique)
1.
I.
referitor
la
hidroacustică.
2.
care
privește,
care
folosește
vibrațiile
acustice
într-un
mediu
lichid.
3.
II.
ramură
a
acusticii
care
studiază
producerea
și
propagarea
sunetelor
în
apă;
acustică
subacvatică.