chietism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quiétisme)

1. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale.
2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
3. (prin ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții.
4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.
5. (var.) cvietism, quietism.

culteranism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sp. culteranism, cf. fr. cultéranisme)

1. (ist. lit.) stil la modă printre scriitorii spanioli din secolul al XVII-lea, caracterizat prin afecțiune și prețiozitate; cultism.

rigodon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rigodon)

1. dans tradițional francez, din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, interpretat pe o melodie plină de viață și caracterizat de pașii rapizi de săritură efectuați de dansatori; melodia acestui dans.
2. (var.) rigaudon.

secentism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. secentismo)

1. stilul literar al scriitorilor italieni din secolul al XVII-lea (o perioadă de decadență a literaturii italiene), adesea evaluat negativ pentru emfaza ornamentelor și pentru folosirea foarte frecventă a metaforelor și alegoriilor; manierism, prețiozism.

binomial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. binomiale)

1. care se referă la binom; binomic.
2. (teoria probabilităților) lege ~ă = lege de probabilitate discretă descrisă de doi parametri: n numărul de experimente efectuate și p probabilitatea de succes (frecvența numărului de succese obținute la repetarea mai multor experimente aleatoare identice și independente).
3. (taxonomie) nume ~ = combinație de două cuvinte folosite pentru a desemna o specie (primul cuvânt, substantivul generic, circumscrie un gen; al doilea, epitetul specific, inseparabil de numele generic, servește la desemnarea speciei din cadrul acestui gen).
4. (biologie) nomenclatură ~ă = metodă de desemnare științifică a speciilor de animale și plante, introdusă de Carl von Linné în secolul al XVII-lea, care constă în faptul că denumirea genului este urmată de calificativul numelui speciei.