adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

adventiv; accidental

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adventitious
2. FR adventicies
3. EN adventitious; accidental
4. DE adventiv; zufällig
5. RU придaточный
6. HU járulékos; esetleges; váratlanul megjelenő; behurcolt

adventiv; imigrat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adventivus; advenus; immigratus
2. FR adventif; immigré; étranger
3. EN adventive; immigrated
4. DE adventiv; eingeschleppt; fremd; später hinzukommend; eingewandert; dazukommend
5. RU aдвентивный; зaносный; иммиrрировaнный
6. HU jövevény, behurcolt, bevándorolt

banian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., port. banian)

1. smochin din India, cu numeroase rădăcini adventive aeriene verticale; smochinul pagodelor.

crampon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crampon)

1. piron cu care se fixează de traversă șina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agățătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe fața interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă și inoportună.

mangrove

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. mangrove)

1. formațiune vegetală (sub)tropicală de arbori și arbuști cu numeroase rădăcini adventive, caracteristică țărmurilor maritime mlăștinoase inundate în timpul fluxului.

procumbent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. procumbens)

1. (despre tulpini) care stă culcat pe pământ fără să formeze rădăcini adventive.

radicant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. radicant)

1. (despre tulpini, frunze etc.) care emite rădăcini adventive; (despre plante) care se agață prin asemenea rădăcini.

rizogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rhizogène)

1. adj., s. n. (țesut vegetal) care dă naștere la rădăcini adventive.
2. s. n. plantă care produce numai rădăcini și flori.
3. parazit al rădăcinilor.