OK
X
beligeranță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. belligérance)
1.
calitatea
de
beligerant;
stare
de
război.
cobeligeranță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (co- + beligeranţă)
1.
situație
în
care
se
găsește
un
stat
cobeligerant.
2.
faptul
de
a
fi
beligerant,
de
a
lupta
împotriva
unui
inamic
comun,
în
cooperare
cu
unul
sau
mai
multi
aliați
(fără
un
tratat
formal
de
alianță
militară
cu
aceștia).
nebeligeranță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + beligeranță, cf. fr. non-belligérance)
1.
situația
unei
națiuni
care
în
timpul
unui
război
sau
al
unui
conflict
armat,
fără
a
manifesta
o
strictă
neutralitate,
se
declară
nebeligerantă;
nonbeligeranță.
2.
(antonim)
beligeranță.
nonbeligeranță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. non-belligérance)
1.
atitudine
de
neparticipare
(provizorie)
la
un
război.
nebeligerant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + beligerant)
1.
care
manifestă
o
stare
de
nebeligeranță;
care
nu
participă
la
un
conflict;
nonbeligerant.
2.
(antonim)
beligerant.
nebeligeranță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + beligeranță, cf. fr. non-belligérance)
1.
situația
unei
națiuni
care
în
timpul
unui
război
sau
al
unui
conflict
armat,
fără
a
manifesta
o
strictă
neutralitate,
se
declară
nebeligerantă;
nonbeligeranță.
2.
(antonim)
beligeranță.
pace
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. pax, pacis)
1.
situația
unei
țări,
a
unui
popor,
a
unui
stat
care
nu
este
în
război;
stare
de
bună
înțelegere
între
popoare,
situație
în
care
nu
există
conflicte
armate
sau
războaie
între
state,
popoare,
populații.
2.
acord
al
părților
beligerante
asupra
încetării
războiului,
tratat
de
încheiere
a
unui
conflict
armat.
3.
(într-o
comunitate
socială)
lipsă
de
tulburări,
de
conflicte,
de
vrajbă;
armonie,
împăciuire,
înțelegere.
4.
starea
unei
persoane
care
nu
este
tulburată
de
nimic;
liniște
sufletească,
stare
de
calm
sufletesc;
tihnă,
repaus,
odihnă.
5.
lipsă
de
zgomot
și
de
mișcare;
calm,
liniște,
tăcere.
6.
(în
concepțiile
religioase)
liniștea
veșnică
a
omului
după
moarte,
odihnă
de
veci.
7.
(adverbial)
(pop.
și
fam.)
nimic,
nici
vorbă,
nici
gând;
s-a
terminat,
s-a
sfârșit,
gata.
8.
(loc.
vb.)
a
face
~
cu
cineva
=
a
se
împăca
cu
cineva.
9.
(expr.)
a
strica
~a
cu
cineva
=
a
ajunge
la
conflict,
a
se
certa
cu
cineva.
10.
(loc.
adv.)
în
(bună)
~
=
în
liniște,
fără
să
fie
tulburat,
stingherit,
supărat.
11.
(expr.)
a
da
(cuiva)
bună
~
sau
a
lăsa
(pe
cineva)
în
~
=
a
nu
deranja,
a
nu
supăra,
a
nu
tulbura
pe
cineva.
12.
dă-i
~
=
nu
te
deranja,
nu-ți
bate
capul;
lasă-l
în
plata
domnului.
13.
mergi
(sau
umblă,
du-te,
rămâi
etc.)
în
~
=
(ca
formulă
de
urare
la
despărțire)
mergi
(sau
umblă,
du-te,
rămâi
etc.)
cu
bine,
cu
sănătate.
14.
a
nu
(mai)
avea
~
=
a
fi
(în
permanență)
neliniștit,
îngrijorat.
15.
fii
pe
~!
=
nu
avea
nicio
grijă,
liniștește-te!
16.
tratat
de
~
=
tratat
încheiat
între
beligeranți
pentru
a
pune
capăt
stării
de
război.
17.
(antonime)
beligeranță,
conflict,
luptă,
război.