beligeranță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. belligérance)

1. calitatea de beligerant; stare de război.

cobeligeranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (co- + beligeranţă)

1. situație în care se găsește un stat cobeligerant.
2. faptul de a fi beligerant, de a lupta împotriva unui inamic comun, în cooperare cu unul sau mai multi aliați (fără un tratat formal de alianță militară cu aceștia).

nebeligeranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + beligeranță, cf. fr. non-belligérance)

1. situația unei națiuni care în timpul unui război sau al unui conflict armat, fără a manifesta o strictă neutralitate, se declară nebeligerantă; nonbeligeranță.
2. (antonim) beligeranță.

nonbeligeranță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. non-belligérance)

1. atitudine de neparticipare (provizorie) la un război.

nebeligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + beligerant)

1. care manifestă o stare de nebeligeranță; care nu participă la un conflict; nonbeligerant.
2. (antonim) beligerant.

nebeligeranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + beligeranță, cf. fr. non-belligérance)

1. situația unei națiuni care în timpul unui război sau al unui conflict armat, fără a manifesta o strictă neutralitate, se declară nebeligerantă; nonbeligeranță.
2. (antonim) beligeranță.

pace

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. pax, pacis)

1. situația unei țări, a unui popor, a unui stat care nu este în război; stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații.
2. acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
3. (într-o comunitate socială) lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie, împăciuire, înțelegere.
4. starea unei persoane care nu este tulburată de nimic; liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă.
5. lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere.
6. (în concepțiile religioase) liniștea veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
7. (adverbial) (pop. și fam.) nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata.
8. (loc. vb.) a face ~ cu cineva = a se împăca cu cineva.
9. (expr.) a strica ~a cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva.
10. (loc. adv.) în (bună) ~ = în liniște, fără să fie tulburat, stingherit, supărat.
11. (expr.) a da (cuiva) bună ~ sau a lăsa (pe cineva) în ~ = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva.
12. dă-i ~ = nu te deranja, nu-ți bate capul; lasă-l în plata domnului.
13. mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în ~ = (ca formulă de urare la despărțire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate.
14. a nu (mai) avea ~ = a fi (în permanență) neliniștit, îngrijorat.
15. fii pe ~! = nu avea nicio grijă, liniștește-te!
16. tratat de ~ = tratat încheiat între beligeranți pentru a pune capăt stării de război.
17. (antonime) beligeranță, conflict, luptă, război.