Dictionar

MULTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. multi-, cf. lat. multi, multus „mult, numeros”)

1. „mult, numeros”.
 

multiangulat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. multangularis, multangulus)

1. cu mai multe muchii sau colțuri.
 

multianual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (multi- + anual)

1. (despre plante) care trăiește câțiva ani înainte de a înflori; peren.
2. desfășurat pe mai mulți ani; care durează câțiva ani.
 

multiaristat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. multiaristatus)

1. (bot.) cu numeroase ariste.
 

multiarticulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. multiarticulé)

1. cu numeroase articulații.
2. (zool.) care este compus din multe articole.
 

multiatlon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (multi- + gr. athlos)

1. probă sportivă care combină mai multe întreceri atletice.
 

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
 

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.
 

acceptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însușirea unui enunț de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
 

achinetosporange

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. akinétosporange)

1. sporange având funcția de organ de rezistență și de înmulțire.
2. sporange cu zoospori ciliați.
 

aclamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)

1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații.
 

acorticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.