OK
X
MULTI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. multi-, cf. lat. multi, multus „mult, numeros”)
1.
„mult,
numeros”.
multiangulat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. multangularis, multangulus)
1.
cu
mai
multe
muchii
sau
colțuri.
multianual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (multi- + anual)
1.
(despre
plante)
care
trăiește
câțiva
ani
înainte
de
a
înflori;
peren.
2.
desfășurat
pe
mai
mulți
ani;
care
durează
câțiva
ani.
multiaristat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. multiaristatus)
1.
(bot.)
cu
numeroase
ariste.
multiarticulat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. multiarticulé)
1.
cu
numeroase
articulații.
2.
(zool.)
care
este
compus
din
multe
articole.
multiatlon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (multi- + gr. athlos)
1.
probă
sportivă
care
combină
mai
multe
întreceri
atletice.
abioseston
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abioseston)
1.
(biologie)
mulțimea
particulelor
detritice
suspendate
în
apă
(sărată
sau
dulce);
totalitatea
componentelor
moarte
dintr-un
seston;
seston
abiotic;
tripton.
abstractizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abstractiza)
1.
operație
a
gândirii
constând
în
a
degaja
din
mulțimea
însușirilor
și
legăturilor
fenomenelor
și
obiectelor
pe
cele
fundamentale,
esențiale,
generale;
abstracție.
2.
trecere
de
la
concret
la
abstract.
3.
(antonim)
concretizare.
acceptabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acceptabilité)
1.
faptul
de
a
fi
acceptat,
de
a
putea
fi
acceptat.
2.
mulțimea
de
condiții
care
fac
ceva
acceptabil.
3.
(lingvistică)
însușirea
unui
enunț
de
a
fi
acceptabil;
exigența
ca
o
propoziție
să
nu
fie
nici
agramaticală,
nici
asemantică.
4.
(antonim)
inacceptabilitate.
achinetosporange
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. akinétosporange)
1.
sporange
având
funcția
de
organ
de
rezistență
și
de
înmulțire.
2.
sporange
cu
zoospori
ciliați.
aclamație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1.
manifestare
de
simpatie,
de
aprobare
entuziastă,
a
unei
mulțimi;
ovații.
acorticism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acorticisme)
1.
(med.)
mulțime
de
tulburări
cauzate
de
disfuncția
(încetarea
secreției)
glandelor
corticosuprarenale.