OK
X
bucla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. boucler)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
răsuci
părul
în
bucle,
a
(se)
cârlionța.
buclă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boucle)
1.
șuviță
de
păr
răsucită;
cârlionț,
zuluf.
2.
parte
a
ochiului
unui
fir
în
timpul
tricotării.
3.
curbă
la
racordarea
aliniamentelor
unei
serpentine.
4.
cotitură
a
unui
curs
de
apă.
5.
parte
dintr-un
cablu,
dintr-o
conductă
etc.
având
forma
unei
porțiuni
dintr-o
curbă
închisă.
6.
(inform.)
secvență
din
instrucțiunile
unui
program
care
se
execută
de
mai
multe
ori
până
se
satisfac
anumite
condiții.
7.
(cib.)
suită
de
efecte
în
care
ultimul
corespunde
celui
dintâi.
buclaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bouclage)
1.
(despre
lână,
stofe)
faptul
de
a
fi
buclat.
2.
totalitatea
buclelor
de
pe
suprafața
unei
pielicele
de
miel.
buclare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. bucla)
1.
acțiunea
de
a
(se)
bucla;
modelare
în
formă
de
buclă;
ondulare.
debucla
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. déboucler)
1.
a
desface
buclele
unui
păr.
2.
(electr.)
a
suprima
într-o
rețea
buclată
posibilitatea
de
alimentare
cu
energie
electrică
a
unui
consumator
pe
una
din
cele
două
căi
de
alimentare
ale
sale.
3.
(antonim)
a
bucla.
parabuclă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. parabuckle)
1.
(mar.)
parâmă
dispusă
într-un
anume
mod,
servind
a
manevra
butoaiele
pe
punte,
prin
rostogolire.
astrahan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astrakan)
1.
pielicică
de
miel
din
rasa
caracul,
cu
părul
mătăsos
și
buclat.
2.
haină
de
damă
dintr-o
astfel
de
blană.
bayou
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. bayou)
1.
canal
ce
traversează
terenurile
mlăștinoase.
2.
lac
în
formă
de
semicerc
pe
bucla
unui
meandru.
buclaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bouclage)
1.
(despre
lână,
stofe)
faptul
de
a
fi
buclat.
2.
totalitatea
buclelor
de
pe
suprafața
unei
pielicele
de
miel.
bucle
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bouclé)
1.
adj.
inv.
(despre
fibre,
țesături)
cu
firul
creț
sau
cu
noduri.
2.
s.
n.
fir
creț;
țesătură,
stofă
cu
aspect
buclat.
caracul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caracul)
1.
rasă
de
oi
cu
blana
buclată,
neagră,
asemănătoare
cu
astrahanul.
2.
blăniță
de
miel
din
această
rasă.
debucla
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. déboucler)
1.
a
desface
buclele
unui
păr.
2.
(electr.)
a
suprima
într-o
rețea
buclată
posibilitatea
de
alimentare
cu
energie
electrică
a
unui
consumator
pe
una
din
cele
două
căi
de
alimentare
ale
sale.
3.
(antonim)
a
bucla.