animozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animosité, lat. animositas)

1. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie.

ferment 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferment, lat. fermentum)

1. enzimă.
2. (fig.) ceea ce face să nască sau să întrețină pasiunile, dușmăniile; sămânță.

inimiciție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. inimicitia, it. inimicizia)

1. dușmănie, ură, vrăjmășie; inamiciție.

ostilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hostilité, lat. hostilitas)

1. atitudine ostilă; dușmănie, vrăjmășie.
2. (pl.) acțiuni militare pe care un stat le întreprinde contra altuia în stare de război.

rezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. resistenza, fr. résistance)

1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă.
2. ~a materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare.
3. forță care se opune efectului unei alte forțe.
4. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice.
5. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el.
6. rezistor.
7. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc.
8. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului.
9. piedică, obstacol, greutate.
10. mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist.

vendetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. vendetta)

1. răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară mai ales în Corsica, Sardinia sau Sicilia, antrenând familii întregi și care se transmite din generație în generație
2. stare de dușmănie, ostilitate, rezultată dintr-o insultă sau o crimă, între două familii, două clanuri etc.
3. (prin ext.) ură, sete de răzbunare; vindictă.
4. (var.) (înv.) vendită, (înv.) vendetta.