improvizație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. improvisation)

1. improvizare.
2. lucru făcut la repezeală, spontan, la moment.
3. interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziții muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată.
4. discurs, versuri improvizate.

aleatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație.

brec 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. break)

1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp.
2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului.
3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul.
4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina.

cadență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cadenza, fr. cadence)

1. 1.. ritm de desfășurare a unei mișcări.
2. în ~ = cu mișcări uniform repetate.
3. frecvență (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp.
4. succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri.
5. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale.
6. secțiune solistică cu caracter de improvizație dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-și etaleze virtuozitatea.

chorus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. chorus)

1. vechi dans și cântec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul reluat de cor.
2. partea principală a unei teme de jaz.
3. improvizație colectivă după improvizațiile soliștilor.

commedia dell’arte

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (it. commedia dell’arte)

1. producție dramatică specifică literaturii italiene (din sec. XVI-XVIII) cu caracter de improvizație, care se distinge prin vervă, spirit satiric și forță a observației realiste, personajele fiind tipuri simbolice.

free-jazz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. free-jazz)

1. stil de jaz, caracterizat prin libertatea totală de improvizație.