Dictionar

naturalețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. naturalezza)

1. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III).
 

artificialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. artificialité)

1. caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe; artificiozitate, prefăcătorie, falsitate.
 

cabotin, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cabotin)

1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franța) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.
 

convențional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)

1. adj. stabilit prin convenție.
2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.
3. lipsit de naturalețe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute și folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice și chimice).
4. s. m. membru al Convenției (4).
 

decontracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décontraction)

1. acțiunea de a (se) decontracta; decontractare.
2. (revenire la) starea de relaxare a unui mușchi în urma contracției acestuia; (prin ext.) stare de relaxare a întregului corp.
3. (fig.) ușurință, naturalețe care caracterizează o persoană relaxată.
4. (antonime) contracție, contractare.
 

genuinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. genuinità)

1. însușirea de a fi genuin; puritate, naturalețe.
 

ingenuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ingénuité, lat. ingenuitas)

1. naturalețe, simplitate, naivitate, candoare.