regulatețe
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Etimologie: (regulat + -ețe, cf. it. regolatezza)
Etimologie: (regulat + -ețe, cf. it. regolatezza)
1. însușirea a ceea ce se face întotdeauna conform cu o regulă sau după o ordine fixată (sau cunoscută) dinainte; regularitate.
2. corespondeță exactă între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; regularitate, simetrie.
3. (loc. adv.) (înv.) cu regulateță = cu regularitate.