Dictionar

retrograd, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rétrograde, lat. retrogradus)

1. care se opune progresului; reacționar.
2. (despre idei, concepții) contrar progresului, învechit.
3. amnezie ~ă = formă de amnezie prin pierderea amintirilor vechi.
4. (despre aștri și mișcarea lor) care se deplasează în direcția opusă mișcării Soarelui.
 

retrograda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rétrograder, lat. retrogradare)

1. tr. a trece pe cineva într-o funcție, într-un grad mai mic decât cel avut înainte.
2. intr. (despre echipe sportive) a trece într-o categorie inferioară, în urma rezultatelor slabe obținute în clasament.
 

retrogradare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (retrograda)

1. acțiunea de a retrograda.
2. proces de îngustare a unei plaje datorită acțiunii erozive a valurilor.
3. (muz.) procedeu componistic polifonic constând în transcrierea unei teme de la sfârșit spre început.
 

retrogradație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétrogradation)

1. mișcare retrogradă (3) a aștrilor.
2. (biol.) diminuare a densității unei populații.
 

filistin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philistin)

1. (în argoul studenților germani pe la 1700) târgoveț incult.
2. (p. ext.) om mulțumit de sine, retrograd, îngâmfat și mărginit.
 

individualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. individualisme)

1. ansamblu de concepții (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate.
2. concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective.
 

precesie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. précession, lat. praecessio)

1. deplasare lentă a axei de rotație a unui corp ce se rotește rapid și are doar un punct fix.
2. (astr.) ~a echinocțiilor = deplasare, în sens retrograd, a punctelor echinocțiale ale Pământului, datorită atracției exercitate de Lună și de Soare asupra Pământului.
 

reacționar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. réactionnaire)

1. I. care aparține, care este specific reacțiunii; retrograd.
2. care se opune schimbării sau care caută să restaureze trecutul.
3. II. adept al reacțiunii politice; contrarevoluționar.
4. (antonime) revoluționar, progresist.
 

retrogradare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (retrograda)

1. acțiunea de a retrograda.
2. proces de îngustare a unei plaje datorită acțiunii erozive a valurilor.
3. (muz.) procedeu componistic polifonic constând în transcrierea unei teme de la sfârșit spre început.
 

retrogradație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétrogradation)

1. mișcare retrogradă (3) a aștrilor.
2. (biol.) diminuare a densității unei populații.