OK
X
rimel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rimmel)
1.
pastă
închisă
la
culoare
cu
care
se
vopsesc
genele.
rimela
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (din rimel)
1.
a
(se)
machia,
a
(se)
da
cu
rimel
pe
gene.
rimelare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (rimela)
1.
acțiunea
de
a
(se)
rimela
și
rezultatul
ei;
machiere
a
genelor;
rimelat.
rimelat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (rimela)
1.
(despre
gene,
ochi)
conturat,
machiat
cu
rimel.
2.
(prin
ext.)
care
are
ochii
fardați
cu
rimel.
abc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abc)
1.
carte
pentru
învățarea
alfabetului;
abecedar.
2.
enumerarea
primelor
litere
ale
alfabetului.
3.
(fig.)
principiile
elementare,
începutul,
baza
unei
arte
sau
a
unei
științe.
abecedar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1.
carte
elementară
pentru
învățarea
scrisului
și
cititului.
2.
(fig.)
primele
noțiuni
ale
unei
științe
sau
profesiuni;
abc.
3.
(var.
înv.)
abețadar,
abețe,
abițedar,
abițidar.
acropetal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)
1.
(bot.)
care
se
îndreaptă
spre
vârf
(nervație).
2.
cu
dezvoltarea
progresivă
a
primelor
frunze
sau
flori
de
la
bază
spre
vârf.
3.
cu
petala
ascuțită.
acrostih
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1.
poezie
în
care
inițialele
versurilor,
citite
vertical,
formează
un
cuvânt,
o
sintagmă
etc.
2.
poem
în
care
cuvântul
sau
expresia
ascunsă
apare
citind
primele
litere,
primele
silabe
sau
primele
cuvinte
ale
fiecărei
linii
pe
verticală;
putem
complica
citirea
(un
cuvânt
sau
o
literă
din
două,
ultimele
litere,
al
doilea
cuvânt
etc.)
pentru
a
transforma
acest
poem
într-o
problemă
enigmistică.
adamism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adamisme)
1.
doctrină
a
unor
eretici
din
primele
secole
ale
creștinismului,
care
apăreau
goi
în
adunări;
doctrina
adamiților.
2.
orientare
în
cadrul
akmeismului,
care
manifesta
preferința
pentru
elementul
biologic
primitiv.
alcaic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alcaïque, lat. alcaicus)
1.
vers
~
=
vers
endecasilabic
greco-latin,
cu
un
ritm
armonios;
strofă
~ă
=
strofă
cu
primele
două
versuri
alcaice.