diademă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadème, lat. diadema)

1. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice.
2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.

exorbitanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exorbitance)

1. caracterul a ceea ce este exorbitant.
2. caracter exorbitant, excesiv; scumpire sau scumpete excesivă.

pectoral, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.n.  
Etimologie: (fr. pectoral, lat. pectoralis)

1. I. (anat.) care aparține pieptului, care privește pieptul.
2. se referă la medicamentele utilizate pentru a trata bronhiile și plămânii; care se folosește ca remediu în bolile de piept; care calmează țesuturile iritate ale aparatului respirator.
3. (și substantivat) mușchi ~ = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus.
4. care acoperă sau împodobește pieptul; care se poartă pe piept.
5. cruce ~ă = cruce purtată pe piept, suspendată de gât cu un lanț, de către anumiți demnitari ecleziastici, ca însemn al titlului lor.
6. se referă la aripioarele din față ale peștilor (ex. înotătoare ~e).
7. II. mușchi al pieptului (mușchi ~).
8. III. ornament sau protecție purtată pe piept.
9. pieptar de metal, piesă a armurii romane.
10. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei.

ferecat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fereca)

1. acoperit cu metal, prevăzut cu șine, cu fâșii de fier, cu cuie etc.
2. prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți.
3. (despre anumite obiecte prețioase) îmbrăcat sau împodobit cu aur, cu argint sau cu pietre scumpe.
4. (despre uși, porți etc.) încuiat, zăvorât.
5. (despre oameni) legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat).
6. (despre pietrele morii) cu suprafața neregulată, prevăzută cu zimți (ca să macine bine).
7. (despre bani) zimțuit.
8. (antonim) neferecat.