diademă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. diadème, lat. diadema)
Etimologie: (fr. diadème, lat. diadema)
1. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice.
2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.